ZIUA LIMBII ELENE

   În conformitate cu Decizia nr. 17889, a miniștrilor de Interne, de Externe și al Educației, Cercetării și Cultelor din Republica Elenă, publicată în Monitorul Oficial al Greciei în data de 24.04.2017, ziua de 9 februarie, ziua comemorării poetului național grec Dionysios Solomos, a fost declarată Ziua Mondială a Limbii Elene. Prin instituționalizarea acestei sărbători mondiale anuale, se promovează rolul îndeplinit de limba elenă de-a lungul secolelor, limbă care a contribuit şi contribuie esențial la consolidarea atât a civilizației europene, cât și a celei mondiale.

În antichitate, limba elenă a fost un factor de educație și transmitere a teoriilor științifice, a viziunilor filosofice și a textelor literare. În greacă au fost scrise nenumărate texte ale creștinismului, texte care au fost răspândite în întreaga lume. De-a lungul secolelor, contribuția limbii elene a fost decisivă pentru tezaurizarea și promovarea culturii grecești. Limba elenă a supraviețuit până în zilele noastre, alăturându-se celor mai vechi limbi vii din lume. Cunoașterea importanței limbii elene ne permite să înțelegem esența culturii grecești și contribuția multidimensională a acesteia la crearea culturii mondiale.

În discursul său de anul acesta, referitor la Ziua Mondială a Limbii Elene, domnul Terens Quik – Secretar de Stat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe din Republica Elenă, a accentuat importanţa diasporei şi a Bisericii greceşti în conservarea limbii elene, subliniind că, în multe ţări, cunoaşterea acesteia a ajuns la a şasea şi chiar a şaptea generaţie de greci. 

În acest context, consider ca fiind de bun augur şi modestele contribuţii ale Uniunii Elene din România, dintre care menţionez:
• predarea limbii elene de către dascăli din Grecia şi România în toate filialele Uniunii Elene, începând cu anul 1990 – anul înfiinţării acesteia;
• organizarea în regie proprie a unor concursuri naţionale de limba greacă, în perioada 2002-2009;
• predarea limbii elene ca limbă maternă din anul 2000 şi modernă din anul 2011 până în prezent, în toate şcolile din România (acolo unde sunt solicitări), cu note în catalog, după o metodologie concepută de deputatul Uniunii Elene şi aprobată de Ministerul Educaţiei Naţionale din România;
• anual, organizarea Olimpiadei Naţionale de Limba Elenă, începând din 2009, în parteneriat, cu recunoaşterea şi cofinanţarea Ministerului Educaţiei Naţionale din România;
• organizarea în premieră mondială, în Parlamentul României, în perioada 10-14 septembrie 2014, a Olimpiadei Internaţionale de Limba Greacă. Anul acesta vom organiza cea de-a V-a ediţie. Un rol foarte important în ecuaţia promovării limbii elene îl joacă ministerele de resort din cele două ţări, Grecia şi România, Ambasada Republicii Elene din Bucureşti, Departamentul de Filologie Clasică şi Neogreacă din cadrul Universităţii Bucureşti şi Lectoratul de Neogreacă din Iaşi, dar mai presus de toate cei care în mod direct, cadre didactice, părinţi şi copii, sunt implicaţi în actul educaţional. Uniunea Elenă din România, începând cu data de 9 februarie 2018, a demarat o serie de acțiuni dedicate Zilei Mondiale a Limbii Elene:
• informări cu privire la rolul și importanța limbii elene, istoria acesteia, relația cu alte limbi (vechi sau moderne), valoarea educației lingvistice, modalitățile de îmbogățire a vocabularului, jocuri lexicale;
• lucrări creative cu subiecte legate de diacronicitatea și sincronicitatea limbii elene;
• întâlniri cu oameni de literatură și artă, pentru abordarea multilaterală a diferitelor aspecte ale limbii elene și a modalităților ei de utilizare;
• ateliere literare, lecturi publice, prezentări de carte, spectacole de teatru;
• dezbateri, cu scopul de a evidenția limba elenă vorbită și de a dezvolta multiple forme de valorificare a acestei într-o varietate de situații de comunicare etc.

Dr. Dragoş Gabriel Zisopol,
Deputat şi preşedinte al Uniunii Elene din România

Un eveniment de o înaltă ţinută culturală a fost organizat în data de 9 februarie 2019 la
Cercul Militar Naţional din Capitală de către Uniunea Elenă din România în parteneriat cu Universitatea
Bucureşti, Filarmonica “Paul Constantinescu” din Ploieşti şi Ambasada Republicii Elene în România. Programul acesteia a fost structurat în două părţi: prima a cuprins alocuţiuni ale oficialităţilor invitate, conferinţa domnului prof. univ. dr. Dimitris Angelatos de la Universitatea „Kapodistrias” din Atena şi prelegerile domnului acad. Constantin Bălăceanu Stolnici şi a domnului prof. univ. dr. Tudor Dinu de la Universitatea Bucureşti. Cea de-a doua parte, cea artistică, a inclus un Concert de muzică vocal-instrumentală pe versurile unor mari poeţi eleni, în interpretarea mezzosopranei Eirini Karagianni din Atena şi a Cvartetului “Chronos” al Filarmonicii “Paul Constantinescu” din Ploieşti (la pian Cristina Ionescu). Adaptarea muzicală a aparţinut domnului Panagiotis Diamantis, director al Conservatorului “Ano Polis – Salonic”, sosit în România special pentru acest eveniment. 

Evenimentul dedicat Zilei Limbii Elene a fost deschis de către domnul consilier prezidenţial Sergiu Nistor ce a adresat mesajul Administraţiei Prezidenţiale cu această ocazie: „Mă bucur să sărbătorim împreună Ziua limbii elene, şi vă mulţumesc pentru invitaţia de a participa la acest eveniment, cu atât mai mult cu cât românii şi grecii sunt apropiaţi din multe puncte de vedere, dar cu precădere din punct de vedere cultural şi istoric. Prezentul ne-a apropiat în jurul valorilor europene, suntem parte a proiectului de pace, securitate, coeziune şi prosperitate al Uniunii Europene. Prin activitatea organizaţiei  dumneavoastră ne cunoaştem din ce în ce mai bine, generaţia tânără a comunităţii elene păstrează valorile şi cultura înaintaşilor, iar tineri români au posibilitatea de a intra în contact cu valorile culturii elene.

Ziua limbii elene este consacrată prin lege în România, ca dovadă a păstrării şi exprimării libere a identităţii culturale a minorităţii elene. Aceasta este realitatea României, în care minorităţile naţionale au reprezentare politică în Parlament, dar şi un cadru constituţional, legal şi administrativ pentru valorificarea moştenirii culturale, pentru celebrarea limbii şi tradiţiilor.
Sărbătoarea limbii elene este şi o sărbătoare a românilor, pentru că, timp de secole, majoritatea românească şi minoritatea elenă au convieţuit, grecii contribuind la diversitatea spaţiului cultural românesc, dar şi la definirea sa ca unul al confluenţelor.

În virtutea acestei realităţi, ce încălzeşte sufletele românilor şi grecilor din România deopotrivă, vă felicit pentru această frumoasă sărbătoare.”

De asemenea, au adresat alocuţiuni publicului grec şi filoelen prezent în Sala de Spectacole a Cercului Militar Naţional din Bucureşti personalităţi ale statului român precum: domnul Varujan Pambuccian, liderul Grupului Parlamentar al Minorităţilor Naţionale, domnul Amet Aledin, subsecretar de Stat în cadrul Departamentului pentru Relaţii Interetnice, doamna Irina Sanda Marin Cajal, subsecretar de Stat în Ministerul Culturii și Identități şi doamna Mina Maria Rusu, inspector General în cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale. În continuarea evenimentului a urmat secţiunea prelegerilor, prima dintre acestea fiind susţinută de doamna Lemonia Chiriac Gossopoulou, vicepreşedinte al Uniunii Elene din România şi preşedinte al Comunităţii Elene Braşov care s-a referit la „Activităţile de însuşire a limbii elene în cadrul Uniunii Elene”:

„Simt o mare bucurie și emoție pentru faptul că ne aflăm astăzi aici, împreună, într-un moment istoric pentru Grecia, grecii din România și, desigur, pentru limba greacă. Fiind printre cei mai vechi membri, astăzi cu funcția  de vicepreședinte al Uniunii Elene din România și având în portofoliu limba greacă, am fost martor la întregul parcurs, mai vechi și mai nou, urmat până în prezent, pentru a ajunge să sărbătorim în mod oficial Ziua Limbii Elene. Nu mă voi referi la multitudinea activităților din ultimii ani, mă voi limita doar la însușirea limbii grecești și la utilizarea acesteia.
Ca o perioadă mai veche, aș defini acei ani în care străbunicii, bunicii și părinții noștri aflați pe aceste meleaguri
încearcă să păstreze vie tradiția și limba pe care le-au adus cu ei din Grecia lor natală. Când încă nu existau comunități organizate, școli și cadre didactice care să-i învețe pe copiii mici. Ca istorie mai recentă aș defini perioada începând cu anul 1990 și ulterioară, când diaspora greacă din România s-a unit sub umbrela Uniunii Elene din România și încet – încet a început să dobândească fundamentul în încercarea de a pune bazele pentru un învățământ corespunzător. Începutul a fost făcut cu profesori care învățaseră în casă limba greacă și au avut o pregătire minimă pentru a preda. În mod voluntar, cu foarte mult efort și cu mijloace minime, acești primii dascăli au adunat în jurul lor primii elevi.
Au urmat eforturile pentru perfecționarea acestora prin programe în Grecia, dar și în România, în scopul de a
îmbunătăți, în măsura în care era posibil condițiile de predare. Apoi, începând cu anul 2002, au început să se organizeze primele concursuri de limba greacă în cadrul Uniunii, cu copiii care erau membri ai Uniunii. Competiția aceasta a fost de o importanță crucială, deoarece a oferit motivația pentru mai marea implicare a copiilor în învățarea limbii grecești și astfel să crească numărul lor. Familiile au sprijinit mult efortul nostru și au fost alături de noi pe parcursul acestei strădanii.
Din moment ce numărul de elevi creștea, au început să vină din Grecia primele cadre didactice detașate, care împreună cu cadrele didactice de aici și-au asumat predarea limbii, întărind în același timp și relația grecilor de aici cu patria mamă. Acest fapt, împreună cu eforturile continue ale Uniunii Elene din România, prin intermediul deputatului acesteia, domnul Dragoș Gabriel Zisopol, au justificat cererea de includere a concursurilor de limbă greacă în calendarul competițiilor școlare stabilite și recunoscute de Ministerul Educației din România.

Astfel, din 2009 încoace au loc olimpiadele locale și naționale de limbă neogreacă, organizate împreună cu
Ministerul Educației, oferind participanților aceleași drepturi ca și celor care participă la concursuri similare. Acest lucru înseamnă că limba greacă poate fi predată în școli ca limbă maternă, sau ca o limbă străină, oferind nu doar grecilor, ci și elevilor români posibilitatea de a o învăța. Mai mult decât atât, în cadrul Uniunii Elene din România funcționează grupe de la grădiniță până la liceu, în ultimii ani, adăugându-se mulți adulți, membri și prieteni ai comunității noastre care iubesc Grecia și limba greacă. Această evoluție a dat un nou suflu eforturilor noastre
și ne-a inspirat să stabilim noi obiective, întotdeauna în beneficiul copiilor noștri. A fost un vis și o dorință aproape
obsesivă a domnului președinte și deputat Zisopol, care din 2004 a devenit realitate: organizarea primei Olimpiade
Internaționale de Limbă Neogreacă. Mai timid, la prima ediție au participat 5 țări, mai târziu au fost 6, 7 și anul
acesta avem bucuria de a aștepta la cea de a 6-a Olimpiadă Internațională participarea elevilor din 12 țări.
Mai mult decât atât, este o mare bucurie pentru noi faptul că tinerii noștri au posibilitatea de a nu-și înceta studiile în limba greacă la terminarea liceului, ci pot continua relația lor cu limba greacă fie la Lectoratul de Studii Neoelene
din Iași, fie la Departamentul de Neogreacă al Universității din București, unde pot urma traductologia, filologia sau
alte domenii legate de limba neogreacă. Important este că acești tineri se întorc în comunitățile de unde au pornit
și acum avem primii profesori care continuă munca pe care au început-o cei mai vechi.
Consider că a trebuit să fac referire la trecutul nostru, astfel încât să putem înțelege și să simțim cu atât mai mult
importanța zilei de astăzi pentru noi. Inițiativa domnului Zisopol pentru propunerea legislativă care legiferează ziua de 9 februarie ca Ziua Limbii Elene în România este încununarea eforturilor, a muncii și dorinței pe care au avut-o generații de greci, să nu piardă comoara limbii lor materne, a limbii elene, odată cu trecerea timpului.
Aceasta sărbătorim astăzi. Recunoașterea de către statul român a luptei noastre pentru o conviețuire armonioasă cu prietenii noștri români, nu doar păstrând elementul esențial al identității noastre, care este limba, ci, în paralel, oferind și restului comunității posibilitatea de a cunoaște mai bine, de a înțelege și, de ce nu, de a iubi, poate la fel ca noi, limba greacă și Grecia însăși. Acest deziderat nu ar fi fost posibil și nu ar fi devenit realitate fără voința și insistența unui om care reprezintă și luptă pentru elenismul din România, domnul deputat Dragoș Gabriel Zisopol.
Vă mulțumim tuturor pentru prezența dumneavoastră astăzi, aici. Este dovada practică a iubirii pentru această
adorată limbă în care de mii de ani s-au exprimat filozofi, poeți, oameni de știință și noi toți. Pentru că toți am vorbit la un moment dat grecește, intenționat sau neintenționat.”

Atenţia publicului a fost captată apoi de o prelegere deosebit de interesantă ce a aparţinut Excelenţei Sale,
domnul Vasilis Papadopoulos, ambasadorul Republicii Elene în România şi care s-a axat pe istoria „Continuităţii
limbii greceşti”:
„Limba greacă este vorbită în Grecia, fără întrerupere, de mai mult de 40 de secole. Se vorbește cel puțin din anul 2000 î.Hr. și se scrie din secolul al XVI-lea î.Hr. (texte și inscripții cu scrierea liniară B) cu o continuitate remarcabilă în ciuda modificărilor pe care fiecare organism viu este firesc să le suporte. Timp de 28 de secole, adică din secolul al VIII-lea î.Hr., limba greacă se scrie cu același alfabet, cel grecesc, care este primul alfabet cu adevărat
coerent, pornind de la epopeile lui Homer și primele inscripții din secolul al VIII-lea, până la greaca de astăzi.
De multe ori există o concepție greșită că există două limbi grecești, cea nouă și cea antică. Însă această teorie se bazează pe diferența dintre limba intelectualilor care imitau limba antică din Attika de-a lungul secolelor,
cu limba pe care o vorbeau în realitate și ei înșiși în viața lor de zi cu zi.
Nu uitați de limba greacă din perioada romană, greaca din epoca bizantină timpurie, greaca lui Konstantinos Porfyrogennetos la apogeul Bizanțului, greaca Annei Komniny și a lui Theodore Prodromos de la apusul Bizanțului, greaca lui Dighenis Akritas și a lui Erotokritos, greaca lui Paparrigopol și Solomos, care demonstrează continuitatea neîntreruptă dintre limba antică și cea actuală. Este aceeași limbă care evoluează în mod
continuu.
Răspândirea limbii elene prin vechile colonii grecești, prin cuceririle lui Alexandru cel Mare, prin superioritate culturală a Greciei împotriva Romei, creează primele schimbări în limbă, dar și prima reacție de împotrivire a revenirii la rădăcinile sale cu așa-numita ”greacă comună“. Cei care au avut un nivel ridicat de educație, aproape întotdeauna membri ai claselor superioare și mai bogate, simțeau nevoia de a-i studia pe Homer și pe marii scriitori clasici antici. Greaca comună „se află într-un mereu instabil echilibru între stabilitate și evoluție graduală.“ Acest lucru
nu înseamnă că există două limbi, ci că o revenire la textele clasice reprezintă o sursă de inspirație și de studiu normală. Chiar și în epoca romană, oamenii de știință, conducerea economică și conducerea administrativă consideră că este imperativ să se vorbească greaca, să fie a doua limbă. Împăratul Marcus Aurelius scrie opera sa filozofică „Gânduri pentru mine însumi” în limba greacă, în secolul al II-lea d.Hr. În Bizanț, religia creștină se reconciliază cu cultura greacă prin părinții bisericii din secolul al IV-lea d.Hr., profesori excelenți ai învățământului grec. Cei trei ierarhi scriu în limba greacă, iar exemplul lor urmează alte texte eclesiastice. Prima versiune a textului legislativ 726 codificat, „Alegerea“ de Leon al 3-lea Isaurianul în limba greacă, marchează elenizarea definitivă și completă a imperiului.

În limba greacă au scris împărați cum ar fi Constantin Porfirogenetul (940) și Ioan Cantacuzino (1347) și filosofi precum Mihail Psellos, Ioannis Italos, Georgios Gemistos, Plithon.
De asemenea, prelați ca Eustathius, Arhiepiscop de Thesalonic, care reprezintă cea mai importantă formă filologică din secolul al XII-lea pentru monumentala sa interpretare a epopeilor homerice. Toți scriu în greaca literară, a intelectualilor, dar nu rămân neinfluențați de limba vorbită. În paralel, prima lucrare literară importantă în limba vorbită a fost epopeea lui Digenis Akritas, scrisă în secolul al XII-lea și care marchează începutul literaturii grecești moderne. După căderea Constantinopolului, dascălii greci au predat în Occident, în timp ce alții precum cardinalul Vissarion au creat biblioteci cu manuscrise grecești. Publicarea lucrărilor clasicilor greci în tipografii din Florența și Veneția, în îngrijirea lui Dimitrios Chalkokondylis, Markos Mousouros și alții, a contribuit la revigorarea scrierilor în Occident. Limba greacă devine o resursă necesară pentru intelectuali, profesori la universități noi, lideri eclesiastici, regi și aristocrați. Din secolul al XV-lea, începe editarea de dicționare și gramatici privind limba greacă, prima fiind (1476) Epitomul celor opt părți ale discursului, a lui K. Laskaris. Din nou, observăm că limba greacă este vie și continuă, evoluând în timp, menținându-și rădăcinile ferme.

Pentru supraviețuirea limbii elene sub dominația turcă, decisivă a fost fondarea Marii Școlii a Națiunii în 1454 și Sinodul patriarhal din 1593 care a decis că toți episcopii vor fonda școli: „έκαστον επίσκοπον εν τη αυτού παροικία φροντίδα και δαπάνην την δυναμένην ποιείν, ώστε τα Θεία και Ιερά γράμματα δύνανται διδάσκεσθαι βοηθείν δε κατά δύναμιν τοις εθέλουσι διδάσκειν και τοις μαθείν προαιρουμένοις εάν των επιτηδείων χρείαν έχωσι „. Este
interesant cât de apropiată este greaca sinodului patriarhal de textele grecești, care au fost scrise cu 15 secole mai devreme.

În secolul al XVIII-lea, școlile au fost înființate acolo unde a existat un element grecesc, de la Moschopolis și Kydonies la București (Academia Hegemonică din București). Mai mulți dintre dascălii neamului au fost sau au devenit mai târziu clerici.

Unii au studiat în Grecia ocupată de turci, în timp ce alții în Insulele Ionice, în Principatele dunărene și în străinătate. Profesorii predau limba intelectualilor în forma ei cea mai simplificată, în temple, în școli și în locuri publice.
De asemenea, ei au scris cărți care au fost tipărite cu sprijinul Bisericii, al conducătorilor Fanarioți din Iași sau București, sau al comercianților.

Distanța dintre limba literară și cea vorbită a crescut din cauza ocupației turcești și clasa burgheză a comercianților care încearca să împace cele două, dar a fost nevoie de profesori și în special de Adamantios Korais pentru a trasa o direcție, referindu-se la așa zisa limbă purificată, care era calea de mijloc.

În opinia lui Korais limba a trebuit să fie purificată și îmbogățită cu elementele vii ale tradiției antice. Korais a nădăjduit să facă din limbă un vehiculul de cultură să se reconecteze Grecia devastată spiritual cu sinele ei spiritual și cultural vechi. Broșura lui „Memoriul“ despre „situația actuală a grecilor“ (1803), este cu siguranță cea mai reprezentativă lucrare a acestei perioade și poate chiar a întregului Iluminism grec. Odată cu independența Greciei, statul alege limba purificată ca limbă oficială, adoptând punctele de vedere ale lui Korais. Conducerea politică a sprijinit inițial aceasta iar conducerea spirituală a fost scindată în primii 100 de ani ai statului grec, scriitorii, istoricii și oamenii de știință scriind proză în special în limba purificată (Paparrigopoulos, Roidis, Ragavis), în timp ce în poezie domină limba populară (Solomos, Valaoritis, Palamas). Unii utilizează ambele versiuni (Papadiamantis). Tabăra limbii populare creează cu Iannis Psycharis mișcarea Demotică în timp ce Constituția din 1911 definește ca limbă oficială limba purificată simplă.

Generația anilor ‘30 a oferit în cele din urmă soluția cu limba vorbită, o limbă populară fără extreme. În cele din urmă, limba populară a învins  definitiv și prin reforma educațională din 1976 și instituționalizarea ei în învățământ. În parte, scopul lui Korais a fost atins în ciuda faptului că limba antică nu a mai revenit niciodată. Cu alte cuvinte, a avut loc o curățire semnificativă de împrumuturi străine și, cel mai important, cultura din Grecia și-a reluat legătura cu istoria sa.
Cei doi poeți laureați ai premiului Nobel sunt dovada. Seferis și Elytis, greci profunzi în stil și idei, scriind în limba populară, participă, fără îndoială, la devenirea culturală occidentală.
Minunată abilitate a limbii grecești de a supraviețui și continuitatea acesteia se datorează circumstanțelor speciale ale istoriei și geografiei și, în special, geografiei economice a locului în care a fost creată limba greacă. Limba greacă a oferit nu numai cuvinte în alte limbi sau litere. Acesta a oferit sensuri care se exprimă în aceste cuvinte, care nu au existat înainte de a fi concepute în Grecia, cum ar fi noțiunea de cetățean, participarea publicului, teatrul, sportul, democrația, contactul direct cu Dumnezeu, sensuri pentru care alte limbi nu au cuvinte care să le exprime. Transmiterea acestor sensuri și continuitatea limbii grecești, au permis culturii grecești să aibă o contribuție într-adevăr decisivă la edificiul cultural mondial, formând în mare măsură sistemul cultural, politic și economic în care trăiește astăzi marea majoritate a oamenilor în lumea noastră.

Invitatul special al evenimentului a fost domnul prof. univ. Dimitris Angelatos de la Universitatea „Kapodistrias”din Atena care a ţinut comunicarea cu titlul “Limba greacă vorbită în centrul realizării literare a lui Dionysios Solomos”. Cu o limbă greacă literară, frumosă şi melodioasă, domnul Angelatos ne-a descoperit lupta şi cuceririle lingvistice ale lui Dionysios Solomos pe „urmele” limbii vorbite spre a aduce într-un mod grandios limba vorbită în inima poeziei şi a literaturii, creând astfel baza pentru noua limbă greacă literară şi poetică a viitorului. „Numele lui Dionysios Solomos îi emoționează profund pe toți grecii, oriunde s-ar afla, în Grecia sau în afara ei și îi emoționează pentru că este legat de cuvintele Imnului Național pentru Libertate. Sunt cuvintele pe care le purtăm cu toții în noi ca și acele prime cuvinte pe care le-am învățat în propria noastră limbă, cuvintele pe care ni le-a învățat mai întâi și întâi mama. Pentru că de la acea mamă, de la fiecare mamă, începe să învețe fiecare propria-i limbă.
Solomos are ca prima lui limbă, italiana. Studiază în Italia și va urma calea literaturii, dar nu a scris în italiană, așa cum obișnuiau mulți să facă în jurul anului 1818 (atunci se întoarce din Italia în Zakynthos, la vârsta de 20 de ani), ci în greacă .

Să vedem deci poezii pe care le-a scris la aproximativ trei ani după întoarcerea sa în Zakynthos, cum ar fi cele intitulate „De nerecunoscut“ și „Mamă nebună“ pentru a înțelege ceea ce a reușit tânărul poet care știa puțină greacă, și, în același timp, pentru a înțelege lupta sa titanică nu doar pentru a cuceri limba neogreacă, ci – cel mai important – de a crea un limbaj bogat pentru noua literatură greacă, capabil să exprime un nivel ridicat de semnificații. De aceea credea Solomos că: baza pentru noua literatură greacă a Greciei noi, care a început lupta de eliberare împotriva jugul otoman, trebuia să fie limba vorbită de toți grecii și nu doar de puțini.
De aceea se și îndepărtează de limba artificială a intelectualilor greci din secolul al XVIII-lea și mai ales de cea a lui Korai.
Deci cum se face că poetul începe cu o greacă sumară și după trei ani a scris cele de mai sus, reușind să exprime sentimente atât de delicate? Aici este marea lupta a lui Solomos, care pornește aproape de la zero, cu scopul de a transforma limba greacă comună, vorbită, fără a o corecta, fără a o înfrumuseța, fără a-i schimba caracterul, în acea limbă care va corespunde înaltelor cerințe ale poeziei și va trasa, pentru viitorii poeți, dintre care primul și cel mai bun Kostis. Palamas, drumul viitorului ei glorios.

Poetul citește cântecele populare și pe poeții din Creta, dar, în plus, ascultă cu atenție limbajul vorbit zi de zi al oamenilor, și adună bogăția lingvistică valoroasă, vie. Acest lucru, în legătură cu lupta lingvistică a lui Solomos, este confirmat și de I. Polylas care l-a cunoscut în viață pe poet și s-a apropiat foarte mult de acesta. Solomos va susține cu entuziasm limba greacă vorbită în manifestul său lingvistic Dialogul, formulând idei pe care le va păstra în toate lucrările sale mature ulterioare.
Apărarea limbii vorbite are pretenții foarte serioase, din moment ce în esență Solomos sugerează în esență propriul său mod de prelucrare artistică a acesteia.

Pozițiile de bază ale poetului în manifestul său Dialogul, se concentrează pe patru puncte cu premisa că o limbă semnifică întotdeauna practicarea și nu un sistem sec și limitat de reguli gramaticale și sintactice. Al doilea punct se referă la percepția că practicarea duce la prioritatea  limbii vorbite, a, limbajului comun și la convingerea lui Solomos că „maestrul cuvintelor este poporul“ , iar al treilea punct se referă la logica deformantă a intervențiilor corective într-o limbă. Ultimul, al patrulea, iar acest punct este de o importanță deosebită, se leagă de modul în care marele scriitor va putea, fără a denatura, schimbând sau corectând, limba vorbită a poporului să-și exprime, conform părerii lui Polylas „alesele invenții ale imaginației sale”.

„Arta“ scriitorului este singura care poate conferi ”noblețe”, cuvintelor poporului, adică să le aducă la nivelul stilului. Deci, la baza acestui proces, autorul creează un stil unic și scoate în evidență potențialul literar latent al limbii poporului, fără a ieși din cuvinte ei, dar și fără să se subordoneze lor pasiv și să le imite superficial. Convingerea lui Solomos pentru nevoia urgentă de a crea o nouă limbă greacă poetică întărește relația sa profundă cu cântecele populare, lucru care se vede, de altfel, din interesul său nediminuat în colectarea de cântece populare începând cu 1831.

Dar ce înseamnă mai exact ca, „urmele“ și „rădăcinile“limbii vorbite să se potrivească scopurilor artistice mai complexe acum? Care sunt aceste obiective complexe, înalte, artistice ale lui Solomos din 1829 cel puțin, dar și după aceea?

Răspunsul este: să redea în poezie, să dea formă poetică superiorității sufletului uman liber de constrângeri în comparație cu lumea fenomenelor, cu nevăzătorul pentru bine sau rău, lumea naturii din jurul lui. Să redea, în alte cuvinte, valoarea mărețelor idei pe măsură ce se transformă în eroi cu măreție sufletească, în eroi care refuză tentația vieții și rămân fideli ideii unei mari îndatoriri: de a apăra Patria și Libertatea împreună.

Ce fel de rădăcini au aceste cuvinte? Sunt înțelese de către toți sau sunt greu de înțeles? Bineînțeles că le înțelegem, precum toți oamenii din perioada lui Solomos. Ce a reușit poetul? Să se înalțe la vârf în lumea ideilor mărețe, pășind pe terenul solid și fertil al limbii vorbite. Aceasta este marea cucerire lingvistică a lui Solomos.
Înțelegem lupta lingvistică și cuceririle lingvistice ale lui Solomos pe „urmele“ limbii vorbite, din moment ce doar el, după Kornaro și poeții din Creta secolului al XVII-lea, reia firul lăsat de aceștia și aduce pentru a doua oară întrun mod grandios limba vorbită în inima poeziei, făgăduită transformării în personaj a Ideii și în același timp în inima literaturii înseși: creează baza pentru noua limbă greacă literară și poetică a viitorului.” (Întreaga conferinţă a fost inclusă în numărul prezent al publicaţiei). Conferința profesorului univ. Tudor Dinu cu titlul „Influența greacă asupra limbii române” a oferit o perspectivă originală de ansamblu asupra influenței lexicale grecești, care s-a exercitat fără întrerupere într-o formă sau într-alta asupra limbii române de la stadiul ei de latină balcanică până în prezent. Datorită faptului că vorbitorii acesteia nu s-au aflat pentru perioade însemnate de timp în contact direct (masiv) cu populația elenofonă, transferul lexical s-a realizat în bună măsură mediat prin intermediul slavilor suddunăreni (bulgarilor) și, mai rar, al turcilor

Potrivit domnului profesor, din punct de vedere numeric, aportul lexical grecesc se ridică la circa cincizeci de cuvinte pătrunse prin intermediul limbii latine, atât clasice, cât și populare, la peste trei sute adoptate cu precădere prin mijlocirea slavilor între secolele VII și XVII, la circa o sută – o sută cincizeci de lexeme lăsate moștenire de fanarioți din cele peste o mie două sute prezente în documentele și scrierile din epocă, la mai multe mii de termeni științifici deopotrivă în domeniile umanist, realist și al științelor naturii și la câteva cuvinte pătrunse în ultimii douăzeci de ani ca urmare a dezvoltării turismului în Grecia. Notabil este, de asemenea, faptul că influența greacă asupra nucleului principal al limbii române se plasează pe locul doi după cea slavă, a subliniat domnul profesor Tudor Dinu.
Prima parte a manifestării s-a încheiat cu discursului domnului acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici ce a subliniat destinul limbii elene care i-a conferit excepţionalitate şi universalitate. La acesta s-a adăugat norocul grecilor de a avea personalităţi care prin activitatea lor au marcat istoria culturală a omenirii.

Deoarece vorbim despre sărbătoarea unei zile a limbii, finalul manifestării a aparţinut unei alte limbi, la fel de universală şi care nu a mai avut nevoie de traducere, muzica. Seara s-a încheiat cu un Concert de muzică vocal-instrumentală pe versurile unor mari poeţi eleni, în interpretarea mezzosopranei Eirini Karagianni din Atena şi a Cvartetului “Chronos” al Filarmonicii “Paul Constantinescu” din Ploieşti (la pian Cristina Ionescu). Versurile unor giganţi ai poeziei elene precum Gheorghios Seferis, Manolis Anagnostakis, Giannis Ritsos, Lorentzos Mavilis, Konstantinos Kavafis, Gheorgios Drosinis, Dionysios Solomos, Odysseas Elytis au îmbrăcat haina preţioasă a muzicii unor compozitori la fel de celebri: Mikis Theodorakis, Manos Chatzidakis, Kiriakos Sfetsas, Dimitris Papadimitriou, Angelos Kamilieris, Theodoros Stathis, într-o interpretare maiestuoasă şi de excepţie a mezzosopranei Eirini Karagianni. (Mariana Alecu)

Limba Elenă a fost sărbătorită şi în cadrul tuturor filialelor Uniunii Elene din România. La Comunitatea Elenă Piteşti sărbătorirea acestei zile a fost organizată în data de 9 februarie de doamna profesor Leanca Anastasiadu Nadia împreună cu elevii săi, cursanţi la limba neogreacă. S-a vorbit despre personalitatea lui Dionysos Solomos, au fost prezentate eseuri despre mari personalităţi ale culturii elene ce au influenţat cultura europeană, s-a ascultat muzica lui Mikis Teodorakis şi s-au purtat discuţii referitoare însemnătatea acestei zile.
Comunitatea Elenă din Cluj a celebrat „Ziua Limbi Elene” la sediul acesteia în data de 11 februarie a.c., alături de membri săi, eleni şi filoeleni. A fost prezentată importanţa acestei zile atât pentru poporul elen cât şi pentru civilizaţia universală. Au fost enumerate domeniile şi ramurile ştiinţelor unde grecii au excelat sau unde contribuţia lor a fost fundamentală.
La Turnu Severin, Comunitatea elenă şi Clubul de Lectură al Cercului de Cultură şi Civilizaţie Greacă au marcat Ziua Mondială a Limbii Elene printr-o manifestare numită LIMBA GREACĂ ÎN LUME. Biblioteca Şcolii „Petre Sergescu” a găzduit acest eveniment, cuprinzând
o prelegere despre Istoria Limbii Greceşti, un program de versuri şi cântece în limba greacă şi lectura unor lucrări ale elevilor cu tema “De ce iubesc limba greacă?” Redăm câteva fragmente sugestive din lucrările lor, ce demonstrează că Limba Greacă merită să fie sărbătorită şi asta nu doar o dată pe an…