Într-o declaraţie pentru Agerpres, prof. Franga a mărturisit că „a existat şi un motiv personal” al participării sale la evenimentul aniversar. „Am încheiat eu, personal, un ciclu de administraţie la Universitatea din Bucureşti. A fost vorba de două mandate, 2012 – 2016 şi 2016 – 2020, în care am exercitat funcţia de decan al Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine. Aceasta a fost o experienţă extraordinară despre mine şi una dintre axele care mi-au călăuzit şi au străbătut activitatea mea didactică şi profesională a fost sprijinirea studiilor neoelene într-un context mai larg, într-o facultate în care se studiază circa 35 de limbi şi literaturi străine.
  Aici, în zona greacă, legăturile istorice sunt extrem de importante cu România, cu istoria României, cu poporul român în general. Deci, nu a fost vorba doar de o sărbătorire personală, ci de o comuniune spirituală pe care am realizat-o cu ajutorul gazdelor. (…) Am petrecut câteva momente de neuitat sub semnul prieteniei română-greceşti”, a declarat acesta. Prof. Liviu Franga a precizat că poezia pe care a citit-o va face parte din volumul „Cântec pentru patria greacă”. „Este cea de-a doua poezie pe care am scris-o, ca un semn de omagiu adus culturii greceşti, istoriei Greciei, limbii greceşti. Activitatea mea literară este mai puţin cunoscută, am publicat câteva volume de literatură. Această poezie, audiată în premieră, face parte, împreună cu o alta, apărută în 2017, din acel proiect de volum care este pentru mine momentul de prinos adus culturii greceşti atât ca profesor, cât şi ca iubitor de cultură. Volumul se va numi „Cântec pentru patria greacă”. Am spus „patria greacă”, şi nu „Grecia”, pentru că, pentru mine, tot ceea ce este grecesc este ca a doua patrie”, a detaliat decanul din Universitatea Bucureşti.
   În prelegerea sa, prof. Andreas Michalopoulos a evocat pe larg istoricul apariţiei şi evoluţiei limbii elene, cu referire la cele două puncte de contact ale acesteia cu limba latină, limbi care au constituit baza edificiului cultural european „de care noi, toţi, români şi greci, ne mândrim că aparţinem”. „Dintre factorii şi  dintre toate motivele introducerii cuvintelor greceşti în limba latină niciunul nu a fost mai puternic decât religia creştină. (…) Lingviştii, bazându-se pe comparaţia sistematică dintre limba greacă, latina şi sanscrita şi limbile înrudite, au ajuns la concluzia că aceste limbi aparţin aceleaşi familii de limbi italice indo-europene. (…) S-ar putea spune simplificat că limba greacă şi limba latină seamănă între ele. Expansiunea Romei a determinat expansiunea limbii latine. (…) Cu adevărat, nu ar fi o exagerare să spunem că o parte semnificativă din vocabularul tehnic şi filosofic al limbilor europene moderne provine direct sau indirect din cuvintele latine”, a spus prof. Andreas Michalopoulos.